Nicolae Moldoveanu V1 V2 [V1] Cum tremură privirea izvorului curat, când cade peste dânsa o frunză, legănat, din pomul ce-l umbrește statornic și cu drag, /: ca doi eterni prieteni ce-n dragoste s-atrag :/ [V2] Cum tremură întreaga-mi fiinţă, fericit, când Tu-i trimiţi o rază din Duhu-Ţi strălucit; cum îmi pătrunde-adâncul și-mi luminează-un gând /: trimis de-a Ta iubire, Isuse, cugetând! :/