Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 [V1] Din liniştea iubirii, din dorul ei nestins, mereu cu alte lacrimi, chemăm acelaşi plâns... Şi din suspinu-atâtor adâncuri ce-nfior, mereu cu alte cânturi chemăm acelaşi Dor. [V2] Nălţaţi din slavă-n slavă spre-al cerurilor prag, mereu cu alte doruri chemăm un Nume drag. Aşa ISUSE până în clipa-n care plin va fi întreg pământul de chipul Tău divin. [V3] Şi până-n clipa-n care cu sufletul uimit privi-vom măreţia Măreţului Sfârșit și slava fără seamăn a Altui Început, din care tot ce-i zbucium va fi necunoscut...