Nicolae Moldoveanu V1 C1 V2 C2 T [V1] O, când mi se-ntoarce privirea spre El, lumină și zâmbet mi-e faţa şi inima-mi umple fiorul acel ce schimbă-ntr-o clipă viaţa. [C1] Atunci norii negri de griji și tristeţi, se duc cum se duce-o clipire și sufletu-mi umple seninul măreţ de cântec, lumină, iubire. [V2] Atunci nu mai doare al rănilor chin, oricât e de crudă lovirea și faţa rănită mi-o umple deplin blândeţea, iertarea, iubirea. [C2] Atunci pier și neguri și noapte și nori de spaime-ndoieli și ispite şi cerul mi-l umple cu sute de sori, seninul privirii iubite... [T] /:O, când mi se-ntoarce privirea în sus, uit ura şi chinul şi tina și simt că mă-nvăluie-n Tine ISUS, lumina, lumina, lumina. :/