Nicolae Moldoveanu V1 C1 V2 C2 V3 C3 T [V1] Cum v-aş putea eu spune, oare, ce dulce e cântarea Sa, când nu-i pe lume-asemănare s-o pot asemăna cu ea? [C1] Gândiți-vă la cea mai dulce și scumpă clipă pe pământ, în care-auzul nostru gustă cel mai plăcut, mai dulce cânt. [V2] Gândiţi-vă la cea mai mare şi mai cerească din iubiri, la cea mai dulce-mbrăţişare cu dragi, cu umede priviri. [C2] La cel mai plin de frumusețe, de farmec şi de dor cuvânt, pe care dragostea-l şopteşte, pierdută în extazul sfânt. [V3] La negrăita-nviorare din sfântul cerului sărut, când Dumnezeu se face una cu dorul care l-a cerut. [C3] Gândiți-vă... dar vai, eu n-am spus nimic din ce-am dorit să spui, nu pot mai mult să spun, dar altfel de farmec e-n cântarea Lui. [T] /:E-n ea frumuseţea, duioşia și dragostea și raiul TOT, cât nu-i de-ajuns, cât nu pot spune, așa puţin e tot ce pot! :/