Nicolae Moldoveanu V1 C1 V2 C2 V3 C3 T [V1] O, sărutarea gurii Lui, pe veci e neuitată... Și se cunoaşte-n veci acel sfinţit de ea odată. [C1] Căci gura care I-a simţit sărutul Lui fierbinte, Îi dăruie pe veci de veci întregile-I cuvinte. [V2] O inimă ce-odată-a fost de dânsul sărutată, în lume nu va mai iubi pe nimeni, niciodată... [C2] Din mii de ochi, din mii de guri şi inimi, se alege, cine-a primit sărutul Lui, şi cine-L înţelege. [V3] Căci ochii sărutați de El, în veci nimic nu cată decât frumseţea Feţei Lui, Făptura Lui curată. [C3] Căci Taina ce i-a-mpreunat atunci cu nemurirea, pecetluitu-le-a cu foc, neşters pe veci, iubirea. [T] /:Și-i vor cunoaşte ochii Tăi îndată dintr-o mie, căci altfel cântă şi vorbesc și umblă - cine-L știe... :/