Nicolae Moldoveanu V1 C1 V2 C2 V3 C3 V4 C4 V5 C5 [V1] Noi amândoi, Isuse Doamne, ce blând mi-e sufletul și plin, când mi-l învăluie iubirea cu valuri ce din Tine vin. [C1] Noi amândoi, ce cânt de slavă și oare când am să-nţeleg, ce-ai pus Tu în iubirea care îmi umple sufletul întreg. [V2] Noi amândoi, până-n străfunduri mă umple cântecul divin, ca mii şi mii de harfe-atinse de mâini de heruvimi din plin. [C2] Că nu-i pe lume gând să ştie cât drag, ce lacrimi, ce simțiri, cuprind aceste două vorbe ce n-au alt seamăn nicăiri... [V3] Noi amândoi, în bucurie se sting uitatele dureri, și pacea liniştește-n cuget tot zbuciumul de până ieri. [C3] Și dulci fiori de fericire adâncă, sufletu-mi pătrund, când m-adâncesc în părtășia iubirii Tale fără fund. [V4] Unit cu Tine pe vecie păşesc alături fericit, ni s-a sfârşit singurătatea și lacrimile s-au sfârșit. [C4] În faţa noastră porţi de slavă deschid cerul nostru drag, şi-alături, fericiţi, alături pe veci pășim doritu-Ţi prag. [V5] Uimiţi stau îngerii să vadă priveliştea ce n-au văzut, și cântă ce-a făcut iubirea și harul, harul ce-a făcut. [C5] Și cântă ei și cântă-ntregul nemărginitul cer cu noi, Isuse, fericit Isuse, ce har e-acesta: AMÂNDOI!