Nicolae Moldoveanu V1 C1 V2 C2 V3 C3 [V1] Zadarnic cerci a cărţii file şi-al armoniei tainic cânt; cântarea care-o cauţi, iubite, nu vei găsi-o pe pământ. [C1] Aceasta nu s-a scris vreodată căci nici nu s-ar putea citi: se poate numai - câteodată, în rare stări de har simţi. [V2] Cuvântu-I nu se poate spune căci nu-i simţire să-l fi strâns, cântarea ei nu-ncape-n cântec, și plânsul nu-i încape-n plâns. [C2] Dar în extaz... atunci când ochii sunt umezi de-al iubirii vis, când copleşit suspini în faţa minunii cerului deschis... [V3] Atunci poţi tu să simţi doar umbra slăvitei ei frumuseţi cereşti... Adevărata ei putere, n-o ştii, n-o cânți - doar o simțești. [C3] E dorul tău, adânc și tainic, e plânsul, e iubirea ta, pe care nimeni nu ţi-o poate nici spune, nici cânta, așa...