Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 V4 V5 [V1] Cum zorii cheamă ziua și-amurgul cheamă luna, cum vulturu-nălţimea, cum muntele furtuna, cum dorul revederea... aşa Te chem întruna, să fiu cu Tine Doamne, al Tău, pe totdeauna, în jertfă şi-n iubire cu Tine să fiu una, să-mi fii pe veşnicie și Capul şi Cununa... [V2] În ochii mei aprinde din ochii Tăi lumină, în graiul meu așează vorbirea Ta divină, pe faţa mea coboară lumina Ta senină, fă-mi paşii totdeauna cărarea Ta s-o ţină. Iar mâinile cu lucrul din via Ta, mi-mbină cu pacea Ta adâncul şi gândul mi-l alină. [V3] Precum pe munte seara e linişte deplină... viaţa mea să fie pe veci de pace plină. Întregile-mi dorinţe în una să revină: să fiu în Tine una, ca ramul în tulpină. Fiinţa mea în Tine deplin să se-ntregească, din moartea firii mele, viaţa Ta să crească. [V4] Pe faţa mea lumina blândeţii să zâmbească, iubirea Ta din mine pe toţi să-i cucerească, credinţa să m-aprindă, nădejdea mă-ntărească şi-Adevăru-n mine deplin să strălucească, ca ochii Tăi, Isuse, cu drag să mă privească, acei ce-o să mă vadă de Tine să dorească! [V5] Viaţa mea, dorinţa de cer să le-o trezească, pe urma mea spre Tine s-ajungă să pășească, și Ție-a lor iubire întreagă s-o jertfească, o inimă fierbinte din toţi să Te iubească... Iar când veni-va clipa ce veșnic o să crească, lumina feţei Tale din toţi să strălucească.