Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 V4 V5 [V1] Doru-n piept îmi clocoteşte după tine, Ţară, sufletul mereu îmi creşte! Când o să răsară steaua veşniciei mele, luminoasă, dulce, printre miile de stele raze să-mi arunce? [V2] Fug, alerg grăbit pe cale, să te-ajung odată şi din neagra morţii vale, spre lumină-naltă, mă ridic, că nostalgia inimii se-ntinde, și-i aproape veșnicia, care mă cuprinde! [V3] Vreau Isuse, mâna-Ţi tare, să mi-o-ntinzi când vine, căci furtuna-i tot mai mare și-altul n-are cine, să mai potolească valuri pline de mânie, să mă ducă înspre maluri dulci de veselie! [V4] Pas cu pas să-mi fii toiagul pe cărarea-ngustă, cât aici mai sunt pribeagul prin a lumii pustă! Oază nu-i decât în pacea ce mereu s-aşterne, Doamne - vino Tu încoace, ce-i al Tău se cerne. [V5] Și pe-aripi de mângâiere du-i spre biruinţă! Dă celui ce har Îţi cere sfântă pocăinţă! Lumea toată se va duce-n noapte şi suspine, iar noi răstigniți pe cruce ne 'nălţăm spre Tine!