Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 V4 V5 V6 V7 [V1] Numai frunze... stă Duhul trist, că viaţa-i fără rod. Cugetul doarme în păcat iar legământul e călcat căci tu i-aduci neîncetat, numai frunze și nici un rod! [V2] Numai frunze... nu-i strâns un snop de spicul plin cu cu rod. Ai semănat neghină, spini, ţi-e câmpul plin cu mărăcini iar azi la seceră aduni, numai frunze şi nici un rod! [V3] Numai frunze... trecutul trist, te-apasă că n-ai rod... Pe drumul ce l-ai străbătut și anii toţi câţi au trecut, tu vezi că n-ai adus decât, numai frunze şi nici un rod! [V4] Numai frunze... tu, pe Isus, cu viaţă fără rod, cum vei putea, în Faţa Sa să stai când El va judeca și-n viaţa ta se va afla numai frunze şi nici un rod! [V5] Numai frunze... cât e de trist să fii fără de rod! Când Domnul viaţa Lui şi-a dat ca să te scape de păcat, cum poţi s-aduci neîncetat numai frunze şi nici un rod? [V6] Numai frunze... și Domnu-I trist când vede că nu-i rod. Te-a pus aici ca să rodeşti, în lume să-L mărturiseşti iar tu în schimb i-agoniseşti numai frunze şi nici un rod! [V7] O, Isuse, prin harul Tău să crești în mine rod. Spre bucuria Ta să fiu când trec pe-al lumii-ntins pustiu, Cuvântul Tău mai sus să-l ţiu printr-o viaţă deplină-n rod!