Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 V4 V5 V6 V7 [V1] De-a Ta slăvită-mpărăție o, Doamne, vreau mereu să cânt, /: şi de-aş putea, o veşnicie, de ea aș vrea ca să cuvânt. :/ [V2] C-atâtea frumuseţi şi-atâtea minunăţii în ea vor fi /: încât fiinţa mea Isuse nu poate nici măcar gândi! :/ [V3] Prea mărginit sunt astăzi, ca să cuprind cu mintea mea, /: Împărăţia cea slăvită ce-a pregătit iubirea Ta. :/ [V4] Numai atunci zidirea-ntreagă pe Tine singur Te-o slăvi, /: căci răul, moartea şi păcatul pentru vecie-l vei zdrobi. :/ [V5] Deși sunt mic, Tu poţi să-mi umpli cu harul Tău fiinţa mea, /: ca să vestesc, să cânt întruna, slăvită-mpărăţia Ta. :/ [V6] E-așa frumoasă și măreaţă şi-atâtea mii de haruri noi, /: ai pregătit Tu pentru lume în veacurile de apoi! :/ [V7] Nu vreau nimic în lumea asta, decât, ca-n harul Tău bogat, /: să-ţi pot cânta Împărăția şi s-o vestesc neîncetat. :/