Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 [V1] Păstorul Bun, Păstorul Blând, cu oile mergea plângând, cu ochii duşi departe, de dorul celor ce s-au dus pe alte căi deşarte! [V2] El le chema, rănit de dor, ca să le ducă la izvor la umbră și răcoare, de mila oilor cădea sub crucea grea în soare! [V3] La pieptul Lui însângerat El le chema neîncetat, din căile de jale. Rănit de dor, rănit de spini, mergea plângând pe cale!