Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 V4 V5 V6 [V1] O, păcătoşilor iubiţi ce staţi în nesimţire, doriți voi oare s-auziți un cântec de iubire? Un cântec cum nicicând n-a fost şi nici va fi vreodată. O, de doriți priviți acum spre crucea-nsângerată! [V2] Priviţi mereu, priviți adânc, pătrundeţi-i simţirea! Însângerat murind, Isus, vă-nvaţă ce-i iubirea! Priviţi-L! ... Și-ascultaţi uimiți ce cântec de iubire, cum n-a fost altul mai sublim; e-n sfânta-I pătimire! [V3] Cât v-a iubit, cât v-a iubit, o, veți putea voi oare măcar să bănuiţi cândva iubirea Lui cea mare? Cum v-a iubit, cum v-a iubit, priviți la răstignire, și spuneţi, cine-ar mai avea o astfel de iubire? [V4] Priviţi... Acesta-i preţul dat de El, răscumpărare, și-a voastre vieţi le-a câştigat din moarte şi pierzare! Atât de mult El v-a iubit! Golgota-nsângerată va rămânea pe veci de veci dovadă neuitată! [V5] Iubirea Lui, iubirea Lui e-un cântec plin de jale. L-a scris cu Sângele Lui sfânt, cu lacrimile Sale! O, ascultaţi-L, o, lăsaţi adânc să vă pătrundă! Din har în har veţi fi schimbați, de Taina Lui profundă! [V6] Și-uimiți de cântul fermecat, de jalea lui adâncă, în veci veţi asculta şi-n veci veţi tot mai cere încă! Căci cine-odată-a fost pătruns de dragostea-i duioasă, suspină, luptă, moare, dar de El nu se mai lasă!