Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 V4 V5 [V1] Când gândesc la anii mei de-ntunecare, plini de zbucium, de tristeţe și de chin, mă văd singur ca-ntr-o lume fără zare, ca-ntr-o luntre fără cârmă-n larg de mare, /: rătăcit și singuratic pelerin... :/ [V2] Când gândesc la starea mea de altădată, aruncat în fundul gropilor cu lei, mă văd pradă la o ură ne-mpăcată fără drept, și fără glas, și fără pată, /: chinuit, închis și singur printre ei. :/ [V3] Când îmi vin în minte luptele trecute cu izbânzile şi-nfrângerile lor, văd întregul preț al vieții petrecute al durerii şi-ncercărilor avute /: pentru Numele în veci biruitor... :/ [V4] Și când văd prin toate cum a fost cu mine cât de bun și cât de-aproape Domnul meu, dându-mi pururi mângâierile-I senine, izbăvindu-mă din mâinile haine /: şi biruitor făcându-mă mereu! :/ [V5] Toate gândurile mele, doar iubire împletite-n rugăciune liniştit, se înalţă printre lacrimi, mulţumire peste ceruri, pân-acolo, dăruire /: Inimii ce fără margini m-a iubit! :/