Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 [V1] Isuse dulce, Urzitorul eternei noastre mântuiri, mă copleşeşte greutatea slăvitei Tale fericiri. C-atâta mare de lumină și zări cereşti de bucurii, umplut-ai inima zdrobită de chinu-atâtor ani pustii. [V2] Pe viaţa-mi tristă și firavă adus-ai munţi de haruri grei, și-atâta fericita slavă de-o frânge greutatea ei! Simt bucuria grea-ncercându-mi prea slabul firii mele cort, mă doare-atâta fericire și parcă nu mai pot s-o port! [V3] Ţi-am dus durerile nespuse putut-am duce-amarul tot, dar bucuria azi, Isuse, și slava parcă n-o mai pot. E mult mai mult decât încape în bietu-mi suflet obidit, şi copleşit suspin, Isuse, de cât am fost învrednicit!