Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 V4 [V1] Și cu cât privesc în urmă peste anii ce s-au dus, tot mai limpede-Ţi văd faţa şi iubirea Ta Isus. Tot mai strălucit şi dulce în viaţa mea răsai, tot mai limpede-mi răsună fermecatu-Ţi dulce grai. [V2] Tot mai strălucită faţă, Soare binecuvântat, tot mai mult mi-alungi din suflet norul greu și-ntunecat, când eram furat de valuri şi-ncercam să lupt cu zel, dacă mă mustrai Isuse, urmăreai de-atunci un ţel. [V3] Când din patimă deșartă Ţi-am cerut să-mi dai un pic, de mi-ai dat, mi-ai dat, Isuse, ca să văd că nu-i nimic. Când am vrut să-mi caut prieteni, desfătări când am căutat, m-ai lăsat să le-aflu, Doamne, să văd cât m-am înşelat. [V4] Astăzi văd că bogăţia lumii-ntregi de mi-o dădeai n-aş fi-aflat vreo mulţumire căci din toate Tu-mi lipseai. Dar de când Te am pe Tine, chiar de-s singur şi străin şi de-s și sărac pe lume, eu sunt fericit deplin!