Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 [V1] Cum cerbul după ape, în caldele amiezi, caut Faţa Ta, Isuse, de Tine însetez. Cu inima smerită cărările-Ţi urmez, cu dor adânc în suflet de Tine însetez. [V2] Cu duhu-n rugăciune când pe genunchi veghez, din inima întreagă de Tine însetez! Când fruntea-nsângerată pe cruce mi-o așez, cu dor, cu foc, cu lacrimi de Tine însetez! [V3] Cu cât mai mult prin locuri străine înserez, tot mai profund de Tine, Isuse însetez! Dar când voi fi-n odihna iubirii-n care crez, voi ști că am Izvorul să nu mai însetez.