Costel Mistreanu V1 V2 V3 V4 [V1] Privesc cum crinii albi ai grădinii nu torc, nici țes. /: Totuși Tu Tată, i-mbraci deodată în strai ales. :/ [V2] Și corbii care nu țin grânare strângând cu zor... /: Totuși Tu Tată, cum le dai, iată, mâncarea lor. :/ [V3] Nu se vând oare, cinci vrăbioare cu doi bănuți? /: Totuși nici una n-o ia furtuna, că Tu-i ajuți. :/ [V4] De ce noi oare, cu-ngrijorare ne frământăm? /: Când e mai bine, întâi pe Tine să Te căutăm! :/