Nicolae Moldoveanu V1 C V2 C V3 C V4 C [V1] Numai gândul bun n-ajută, fapta trebuie să fie. Cu oricâte gânduri numai nu-ţi plătești o datorie. [C] S-avem gândul lui Hristos, să-l trăim ca El, frumos! Doar atunci suntem creştini, iar prin lume ca străini! [V2] Când în pom sunt fructe coapte, singure cad în grădină; gândurile bune-n fapte se transformă în lumină! [V3] Vorbele când nu au roadă, sunt ca albia uscată. Râu-a fost, dar nu mai este, s-a scurs apa lui curată! [V4] Să veghem când gândul vine: fapta-n el să nu se nască, Doamne, de nu-i de la Tine să-l zdrobim, să nu trăiască!