Elena Gorcea V1 V2 V3 V4 [V1] N-a fost la voia întâmplării Nimic din toată viaţa Mea, Eu m-am făcut rob ascultării, Slăvind pe Tatăl Meu prin ea. Însă am vrut prin ascultare, Un drum spre ceruri să croiesc, Bogat în binecuvântare pentru acei ce se smeresc. Căci te-am iubit când încă nu a fost pământul, Şi orice zi a vieţii tale-am numărat... Şi am văzut că fără pilda Mea, Cuvântul Îţi va fi greu de înţeles şi de urmat, Şi M-am smerit, având în faţă bucuria Ce-n căutarea ta simţeam, copilul Meu, Când tu, cu dor aveai să-Mi cauţi părtăşia, Din dragoste, aşa cum am făcut şi Eu. [V2] N-a fost la voia întâmplării Nimic din suferinţa Mea, Cu preţul dat răscumpărării, am câştigat viaţa ta. Însă am vrut, privind la Mine, Să-nveţi şi tu să biruieşti, Să-nveţi să te dezbraci de tine Și firea să ţi-o răstigneşti. Căci te-am iubit când încă nu aveai un nume, Şi paşii tăi pe-acest pământ i-am numărat, Şi am văzut că fără pilda Mea, în lume Îţi va fi greu veşmântul să-ţi păstrezi curat... . Şi M-am supus, c-aveam în faţă bucuria De a-ţi trimite ajutor în ceasul greu, Şi înc-aştept ca tu să-Mi cauţi părtăşia, Din dragoste, aşa cum am făcut şi Eu. [V3] N-a fost la voia întâmplării Nimic despre-nvierea mea, Eu am cules rodul răbdării Și proslăvirea Mea prin ea. Însă am vrut, ca-n înviere Să-ţi dau nădejdea altei sorţi, Să te încrezi într-o putere Ce-a rupt pecetea cruntei morţi. Căci te-am iubit când încă nu aveai suflare, Şi-orice-ntristare şi suspin ţi-am cântărit... Şi am văzut că să M-asculţi, nu eşti în stare Fără nădejdea răsplătirii la sfârşit... M-am proslăvit, să-ţi pun în faţă bucuria Ce-o vei avea când vei ajunge-n raiul Meu... Să ştii că-s Viu şi-aştept să-Mi cauţi părtăşia, Din dragoste, aşa cum am făcut şi Eu! [V4] N-a fost la voia întâmplării Nimic din sfintele Scripturi, Am vrut porunca ascultării Să-o însoţesc cu-nvăţături. Însă mai mult, am vrut viaţa Să-o ai cu-mprospătat belşug, Să guşti frumseţea şi dulceaţa Ce vine cu-al slujirii jug... Căci te-am iubit când încă nu aveai fiinţă Şi-n copleşirea ta de-atunci m-am desfătat, Şi vreau să-ţi dau înţelepciune şi ştiinţă, Să te învăluiesc mereu cu har bogat. Vreau să-ţi arăt splendori cereşti şi bucuria Ce-mpodobi-va sărbătoarea-n raiul Meu, Căci te iubesc şi-aştept să-Mi cauţi părtăşia, Din dragoste, aşa cum am făcut şi Eu!