Nicolae Rusu V1 V2 [V1] Mă simt iubit din zori de dimineață când, dezlipit de vis, cobor din somn. Scăldat în soare, eu pășesc în față iar Tu mă ții de mână, dulce Domn. Mă ții apoi în palme, de amiază, când le întinzi spre mine din zenit, și când îmi mângâi fața cu o rază trăiesc sublimul, căci mă simt iubit! [V2] Iar când luminile crepusculare pe orizont mai pâlpâie abia, în binecuvântata înserare când se coboară, simt iubirea Ta. Când bezna înfășoară-ntreaga fire și stele mii, sclipesc pe firmament, simt că-s cuprins în ciclul de iubire, un ciclu repetabil... permanent.