Puiu Chibici V1 C V2 C V3 C [V1] O voce mi-a vorbit cândva în noapte, Un glas ceresc venind din necuprins, Ca al izvoarelor suave șoapte Și-un dor nespus în suflet mi-a aprins. Am înțeles atuncea cine este Și-nfiorat și temător am spus: "Eu Te ascult supus, iar Tu vorbește Și-n slujba Ta trimite-mă, Isus!" [C] Miros de cer să răspândesc, Parfum de pace și iubire, Să dreg spărturi și să zidesc, S-aduc pe mulți la mântuire. [V2] Tu inima mi-ai aplecat, Isuse, Spre cel lipsit și fără ajutor, Spre-acel care speranța o pierduse Și parcă nu mai are viitor. Nu m-ai trimis la cei cu vază-n lume, Nici la acei de toate-ndestulați, Ci ai dorit să merg în al Tău Nume În casa celor mici și ne-nsemnați. [V3] Aceeași voce încă mă conduce Acolo unde El este chemat, Să spun oricui de jertfa-I de pe cruce Și despre Harul Său cel minunat. Voi merge pân’ la capăt cu credință, Chiar de voi fi-mproșcat și cu noroi; Cu El avea-voi sigur biruință Și grija-mi va purta El în nevoi.