Traian Dorz V1 V2 V3 [V1] Primăvară de ce plângi Ramurile când le frângi? Și când vii în loc de flori Cu ploaie și cu ninsori, De ucizi cu ghimpi tirani Bieții mugurași orfani. Și aduci cu ploi și vânt Norii grei pân la pământ? Cu tristețe de mormânt. Norii grei pân' la pământ. [V2] Cum vrei oare să nu plâng Sufletul să nu mi-l frâng, Când prin codru mi-a trecut Vânt sălbatic și temut? Brazii mi i-a dezbinat, Culmile le-a clătinat, Râurile le-a secat, Căile le-a astupat. De-a rămas din tot ce-am strâns, Jale și pustiu și plâns [V3] Și cum spui să nu jelesc Când livezile tânjesc Pomi-s rupți și-s la pământ Mugurii uscați de vânt? Păsările duse-n stol De mi-e cerul trist și mor Și mă doare când privesc, Ce-am lăsat și ce găsesc Câte răni la orice pas, Ce era și ce-a rămas?