Anonim V1 C V2 C V3 C V4 C [V1] Să nu disprețuim bătrânii Chiar de sunt slabi sau sunt tăcuți. Și peste noi se duc în șoaptă anii, Chiar de nu vrem vom fi și noi cărunți. [C] La vremea lor Cuvântul au vestit Și în ogor cu dragoste au lucrat, Pentru credință mult au suferit, Iar pentru noi în rugăciuni au stat. [V2] Când nu știam ei mânuiau Cuvântul Și răbdători cu drag ne-au învățat, Au stat cu noi și am făcut legământul, Cu glas duios spre cer ne-au îndrumat. [V3] Acum când sunt la bătrânețe Poate sunt singuri, poate-s părăsiți. Să le vorbim cu drag și cu blândețe, Să-i prețuim ca pe ai noștri părinți. [V4] Pe drumul greu Isus să-i întărească Să-și ducă crucea până la sfârșit Și acolo sus în patria cerească Sufletul lor s-ajungă mântuit.