Nicolae Rusu V1 C1 V2 C2 V3 C3 T [V1] De la Ierusalim înspre Emaus doi ucenici mergeau cu suflet trist, zadarnic căutând la întrebări răspuns, neștiind ce să creadă despre Hrist. [C1] Isus, pe care îl credeau Mesia de trei zile e mort și îngropat, cu El s-a dus speranța, bucuria, și tot ce au visat, s-a spulberat. [V2] De-odată, lângă ei Isus apare, intrând în vorbă, El i-a întrebat: „Ce fel de vorbe sunt acestea dintre voi și de ce vă e chipul întristat?” [C2] Și ei I-au dat răspunsul fărʼ să știe ce e cu-acel drumeț interesat, dar când le tălmăcește tot ce scrie, în inima lor foc sfânt a intrat! [V3] Și când de satul lor se-apropiară ei L-au rugat în cor, stăruitor: „Rămâi cu noi, căci iată, e pe înserat.” Și-atunci Isus în casă a intrat. [C3] La masă ei s-au pus ca și străinii și o minune-atunci s-a întâmplat: În cel ce a făcut frângerea pâinii ei văd chiar pe Isus cel înviat! [T] Atunci, s-au ridicat în mare grabă și plini de bucurie-au alergat! Au spus vestea cea bună cu-ndrăzneală: „E viu! E viu Hristos, cu-adevărat!”