<song>
              <title>Psalmul 119 (XVII)</title>
              <author>Nicolae Moldoveanu</author>
              <copyright></copyright>
              <presentation>V1 C1 V2 C2 V3 C3 V4 C4</presentation>
              <hymn_number></hymn_number>
              <tempo></tempo>
              <timesig></timesig>
              <ccli></ccli>
              <theme></theme>
              <alttheme></alttheme>
              <user1></user1>
              <user2></user2>
              <user3></user3>
              <key></key>
              <aka></aka>
              <key_line></key_line>
              <lyrics>
[V1]
 ¹²⁹ Sfintele-Ți învățăminte, minunate le socot,
 de aceea le păzesc eu, cu tot sufletul, cu tot...  

[C1]
 ¹³⁰ Când Cuvântul Tău descoperi, Tu lumină nouă scoți,
 și dai sfântă-nțelepciune la toți cei curați, la toți!  

[V2]
 ¹³¹ Cu oftare-mi deschid gura, că sunt lacom tot mai mult,
 ca a Ta poruncă sfântă s-ascult, Doamne, s-o ascult!  

[C2]
 ¹³² Fața-ntoarce-Ți-o spre mine și de mine milă ai
 cum la câți Te-ascultă, Doamne, le dai milă Tu, le dai!  

[V3]
 ¹³³ Întărește-mi, Doamne, pașii în Cuvântul sfânt al Tău,
 nu lăsa să mă robească nici un rău, o nici un rău!  

[C3]
 ¹³⁴ Scapă-mă de asuprirea celor răi, cu gând hain,
 ca porunca Ta cea sfântă, s-o țin pururea, s-o țin!  

[V4]
 ¹³⁵ Fă să-Ți strălucească Fața peste robul Tău în veac,
 și mă-nvață-orânduirea-Ți ca să-Ți plac mereu, să-Ți plac!  

[C4]
 ¹³⁶ Ochii-mi plâng șiroi de lacrimi cu adânc și greu suspin,
 pentru că-a Ta Lege, Doamne, n-o țin oamenii, n-o țin!  

</lyrics>
             </song>