Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 V4 [V1] ⁴¹ Să vină, Doamne-asupră-mi a Tale îndurări, și sfânta-Ți mântuire precum ai fost promis, ⁴² și-atuncea voi răspunde la orișice ocări, căci eu mă-ncred în totul Cuvântului Tău scris! [V2] ⁴³ O, nu-mi lua din gură cuvântu-adevărat, că-n sfânta-Ți judecată îmi pun nădejdea mea. ⁴⁴ Păzi-voi sfânta-ți Lege, cu grijă necurmat, și-o voi ținea de-a pururi cât viața va ținea. [V3] ⁴⁵ Umbla-voi totdeauna în locul larg și bun, căci caut în curăție poruncile-a-Ți păzi! ⁴⁶ De-a Ta învățătură la cei mari am să spun, și-obrazul, de rușine, nicicând nu-mi va roși! [V4] ⁴⁷ Mă desfătez de-a-Tale porunci când le păzesc, căci le iubesc cu toate a-inimii iubiri, ⁴⁸ a mele mâini spre ele le-ntind căci le doresc, și-adânc gândesc la toate a Tale-orânduiri!