<song>
              <title>Psalmul 107</title>
              <author>Nicolae Moldoveanu</author>
              <copyright></copyright>
              <presentation>V1 C1 V2 C1 V3 C1 V4 C1 V5 C1 V6 C1 V7 C1 V8 C2 V9 C2 V10 C2 V11 C3 V12 C3 V13 C3 V14 C3 V15 C3 V16 C4 V17 C4 V18 C4 V19 C4 V20 C4 V21 C4 V22 C4</presentation>
              <hymn_number></hymn_number>
              <tempo></tempo>
              <timesig></timesig>
              <ccli></ccli>
              <theme></theme>
              <alttheme></alttheme>
              <user1></user1>
              <user2></user2>
              <user3></user3>
              <key></key>
              <aka></aka>
              <key_line></key_line>
              <lyrics>
[V1]
 ¹ Lăudați pe Domnul, căci e bun în veac,
 căci în veac Îi ține îndurarea Sa!
 ² Astfel să grăiască cei ce-I sunt pe plac,
 ce i-a izbăvit El, din mâna cea rea.  

[C1]
 ⁸ O, de-ar lăuda toți oamenii mereu
 pentru bunătatea Lui, pe Domnul Sfânt
 și pentru minunile și darul Său
 față de toți oamenii de pe pământ!  

[V2]
 ³ Și pe care El i-a strâns din multe țări
 de la răsărit și de la scăpătat,
 de la miazănoapte, pân-la-a-mării zări...
 ⁴ Ei umblau pe-un loc pustiu și neumblat.  

[V3]
 Pribegeau prin locuri și pe căi pustii,
 nu găseau cetate ca să poată sta,
 ⁵ sufereau a foamei și-a setei urgii,
 de durere-ntrânșii sufletul tânjea.  

[V4]
 ⁶ În necaz, atunci, spre Domnul au strigat,
 și El i-a scăpat de tot necazul lor,
 ⁷ i-a călăuzit pe-un drum adevărat,
 și-a dat o cetate la al Său popor.  

[V5]
 ⁹ Setea sufletului pururea uscat
 cu cerești izvoare El a potolit,
 și cu bunătate El a săturat,
 inima flămândă, sufletul lipsit.  

[V6]
 ¹⁰ Cei ce-au stat în umbra morții-ntunecați,
 viețuind în fiare și-n ticăloșii,
 ¹¹ pentrucă-nspre Domnul fost-au răsculați
 și-au nesocotit cuvintele Lui vii,  

[V7]
 ¹² Le-a smerit El inima prin suferinți,
 au căzut și nimeni nu i-a ajutat,
 ¹³ atunci au strigat spre Domnul rugi fierbinți,
 - și din tot necazul, Domnul i-a scăpat.  

[V8]
 ¹⁴ El din întuneric și din greu i-a scos,
 din a morții umbră El i-a izbăvit,
 i-a scăpat din negre temnițe de jos,
 și-a rupt legătura ce-a fost robit.  

[C2]
 ¹⁵ O, de-ar lăuda toți oamenii mereu
 pentru bunătatea Lui, pe Domnul Sfânt
 și pentru minunile și darul Său
 față de toți oamenii de pe pământ!  

[V9]
 ¹⁶ El cu-a Lui putere tare-a sfărâmat
 porți de-aramă grele neclintit de mari,
 El cu-a Lui putere-a rupt și dărâmat
 fiare și zăvoare și oțele tari.  

[V10]
 ¹⁷ Cei nebuni prin traiul lor cel vinovat
 prin fărădelegi erau nefericiți,
 ¹⁸ sufletul li-era de toate dezgustat,
 erau lângă-a morții porți nenorociți.  

[V11]
 ¹⁹ În strâmtoarea lor spre Domnul au strigat
 El i-a izbăvit din tot necazul lor,
 ²⁰ și-a trimis Cuvântul și i-a vindecat,
 i-a scăpat din groapă dându-le-ajutor.  

[C3]
 ²¹ O, de-ar lăuda toți oamenii mereu
 pentru bunătatea Lui, pe Domnul Sfânt
 și pentru minunile și darul Său
 față de toți oamenii de pe pământ!  

[V12]
 ²² Să-I aducă jertfe-alese de cântări,
 și-ale mulțumirii jertfe necurmat,
 să vestească-n lume marile lucrări
 cu al bucuriei strigăt înălțat!  

[V13]
 ²³ Cei ce-au mers pe mare în corăbii tari
 și făceau negoț pe ape-n depărtări,
 ²⁴ au văzut cum Domnul face lucruri mari,
 au văzut minuni în fundu-adânc de mări.  

[V14]
 ²⁵ El a zis și-a pus furtuni și vânt ce-au scos
 ridicând a mării valuri mari și iuți,
 ²⁶ se suiau spre cer, se coborau în jos
 ei în fața morții toți erau pierduți.  

[V15]
 ²⁷ Amețiți de tot, ca beți s-au clătinat
 toată iscusința nu le-a folosit,
 ²⁸ dar în strâmtorări spre Domnul au strigat,
 și de-a lor necazuri El i-a izbăvit...  

[V16]
 ²⁹ A oprit furtuna, liniște-a adus,
 și-ale mării valuri El le-a potolit.
 ³⁰ Ei s-au bucurat că orice val s-a dus
 și că-i duse Domnul în liman dorit.  

[C4]
 ³¹ O, de-ar lăuda toți oamenii mereu
 pentru bunătatea Lui, pe Domnul Sfânt
 și pentru minunile și darul Său
 față de toți oamenii de pe pământ!  

[V17]
 ³² Să-L înalțe-n adunarea de norod,
 și Să-L laude în sfaturi de bătrâni,
 ³³ căci El face ape-n locuri fără rod
 și-n pământ uscat preface El fântâni.  

[V18]
 ³⁴ Țara roditoare în pământ sărat,
 pentru răutatea celor ce-s în ea...
 ³⁵ și tot El preface-n iazuri, loc uscat
 și pustia-n ape-o poate El schimba.  

[V19]
 ³⁶ El așează-acolo-n ea pe cei lipsiți,
 și-o face cetate, loc de locuit,
 ³⁷ seamănă ogoare, vii sădesc tihniți,
 și culeg, în cântec rodul lor muncit.  

[V20]
 ³⁸ Îi binecuvântă El... și se 'nmulțesc,
 numărul de vite nu le va scădea
 ³⁹ dacă pier, fiindcă alții-i asupresc,
 cu poveri, cu sarcini și-apăsare grea,  

[V21]
 ⁴⁰ El disprețul varsă peste toți cei tari,
 ca pribegi s-alerge locuri fără pași,
 ⁴¹ dar 'nmulțește-a lor familii mici și mari,
 izbăvind pe cei lipsiți și nevoiași.  

[V22]
 ⁴² Cei neprihăniți văd asta bucuroși,
 iar nelegiuiții, gurii, frâu își pun.
 ⁴³ Să ia-n seamă-acestea câți sunt credincioși,
 și să vadă toți cât Domnul e de Bun... !  

</lyrics>
             </song>