Nicolae Moldoveanu V1 C1 V2 C2 V3 C3 V4 C4 V5 C5 V6 C6 V7 C7 V8 C8 V9 C9 V10 C10 [V1] ¹ Doamne-ascultă-mi, Doamne, rugăciunea mea, strigătu-mi s-ajungă, Doamne, pân-la Tine. ² Nu-mi ascunde Fața Ta în ziua grea, pleacă-Ți Tu urechea, când Te strig, spre mine! [C1] Grabnic mă ascultă ³ căci pier ca un fum și-mi ard ca tăciunii oasele acum... [V2] ⁴ Inima-mi lovită prinde-a se usca, uit să-mi mânc și pâinea de așa urgie, ⁵ așa-mi sunt de multe gemetele-așa că mi se lipește osu-n carnea vie. [C2] ⁶ Sunt ca pelicanul din pustii păduri ca o cucuvaie din dărâmături. [V3] ⁷ Nu mai dorm... și-s ca o pasăre ce-ar sta singuratică pe-un coperiș uitată, ⁸ zilnic cei vrăjmași mi-aruncă-ocară grea, și pe mine jură o vrăjmașă ceată. [C3] ⁹ Mănânc țărână-n locul pâinii, cu amar, și cu plâns mi-amestec băutura iar... [V4] ¹⁰ Pentru-a Ta mânie, că-n urgia Ta, Tu m-ai ridicat și m-aruncași departe, ¹¹ ale mele zile trec ca umbra mea, mă usuc ca iarba care e pe moarte... [C4] ¹² Dar Tu, Doamne, Tu ești Împărat slăvit, sfânta-Ți pomenire ține nesfârșit. [V5] ¹³ Tu ai să Te scoli și milă vei avea de Sion, că-i vremea să-i dai îndurare, este vremea, Doamne, a Te îndura de acei ce-așteaptă mila Ta cea mare! [C5] ¹⁴ Căci iubesc ai Tăi piatra Sionului, și le este milă de țărâna lui. [V6] ¹⁵ Atunci neamurile se vor înfrica de-al Domnului Nume veșnic sfânt și tare, se vor teme, Doamne, de mărirea Ta împărații de pe tot pământul mare. [C6] ¹⁶ Da! ... Sionul iarăși Domnul va zidi și-n el, a Lui slavă ni se va ivi. [V7] ¹⁷ El ia-n seamă ruga celui nevoiaș, nu-i nesocotește trista rugăciune, ¹⁸ să se scrie-aceasta neamului urmaș, și cei ce-o să vină, laude-I vor spune. [C7] ¹⁹ Căci din înălțimea locului Său sfânt și din cer se uită Domnul pe pământ... [V8] ²⁰ Ca s-audă cum gem prinșii de război și să dea scăpare celor ce-s pe moarte ²¹ ca ei să-L vestească în Sion apoi și Ierusalimul laude să-I poarte... [C8] ²² Când toți se vor strânge și când vor veni Domnului, a lumii neamuri a-I sluji. [V9] ²³ El mi-a frânt puterea în a vieții drum, mi-a scurtat a mele zile-n jumătate. ²⁴ Eu zic: Doamne, o, nu mă lua acum, Tu ai cărui ani țin veacurile toate. [C9] ²⁵ Tu-n vechimi pământul l-ai întemeiat, cerul Tu cu mâna-Ți, Doamne, l-ai lucrat. [V10] ²⁶ Ele vor pieri, dar Tu pe veci vei sta... - ca pe-o haină veche-ai să le schimbi odată. - ²⁷ Dar în veci același Tu vei rămânea și-anii Tăi, o, Doamne, veșnic nu se gată. [C10] ²⁸ Fiii robilor Tăi țara-și vor avea și sămânța lor va sta-naintea Ta.