Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 V4 V5 V6 V7 V8 V9 V10 V11 V12 V13 V14 [V1] ⁵ Cerul laudă-ale Tale mari minuni cu slavă mare și de-a Ta credincioșie sfinții spun în adunare, ⁶ căci în ceruri cine poate ca să-Ți fie asemeni, cine? Dintre-ai Domnului fii, oare, cine este-așa ca Tine? [V2] ⁷ Dumnezeu înfricoșat e în al sfinților sfat mare, de temut la toți aceia ce-mprejurul Lui au stare... ⁸ Doamne al Oștirii, cine este-așa puternic, cine? Marea Ta credincioșie te înconjură pe Tine. [V3] ⁹ Tu-mblânzești mânia mării cu puteri nemăsurate, când se-nalț-ale ei valuri Tu le potolești pe toate. ¹⁰ Tu ai nimicit Egiptul ca pe-un hoit într-o câmpie și Ți-ai risipit vrăjmașii prin a brațului tărie. [V4] ¹¹ Cerurile-s ale Tale și pământul cât se-ntinde, Tu întemeiat-ai lumea, și cu tot ce-n ea cuprinde. ¹² Tu făcut-ai Miazănoaptea și-ai dat Miazăziua-n lume, faci Taborul și Hermonul bucuroși de sfântu-Ți Nume. [V5] ¹³ Brațul Tău e-așa puternic peste-a Ta lucrare toată, a Ta mână este tare, dreapta Ta e înălțată, ¹⁴ judecata și dreptatea sunt la tronu-Ți temelie, bunătatea și-adevărul sunt în Fața Ta-n vecie. [V6] ¹⁵ Fericit poporul care glasul trâmbiței îl știe și-n lumina Feței Tale umblă cu credincioșie. ¹⁶ El se bucură, o, Doamne, de-al Tău Nume sfânt întruna și cu marea Ta dreptate se fălește totdeauna. [V7] ¹⁷ Căci doar Tu ești a lui fală și-a puterii lui credință, Tu ridici puterea noastră în a Ta bunăvoință. ¹⁸ Domnul este scutul nostru, Dumnezeul nostru tare Sfântul lui Israel este Împăratul nostru mare. [V8] ¹⁹ La al Tău iubit vorbit-ai în vedenie târzie: "Dat-am ajutorul unui tânăr plin de vitejie." ²⁰ Am găsit pe-al Meu rob David și l-am uns spre stăpânire, ²¹ Mâna Mea-i va fi de sprijin, brațul Meu i-o fi-ntărire. [V9] ²² Cel rău n-o să-l mai apese, cel vrăjmaș nu-l va mai prinde, ²³ voi zdrobi pe-ai lui potrivnici, voi lovi pe cel ce-l vinde. ²⁴ Îi voi da și bunătatea și a Mea credincioșie și prin Numele Meu mare voi-nălța a lui tărie. [V10] ²⁵ Voi da-n mâinile lui marea, râurile, cu iubire. ²⁶ El va zice: Tu-mi ești Tatăl, Dumnezeu și mântuire. ²⁷ Iar Eu îl voi face-ntâiul, împărat pe lumea toată, ²⁸ și păstra-i-voi legământul și iubirea neschimbată. [V11] ²⁹ Veșnică-i va fi sămânța și voi face ca să fie cât a cerurilor zile, trainic, scaunu-i de domnie. ³⁰ Dacă fiii lui lăsa-vor Legea Mea și n-o vor ține, ³¹ dacă-Mi vor călca Cuvântul ne mai ascultând de Mine, [V12] ³² Atunci le voi da pedepse, pentru vina lor, nuiele, lovituri au să primească pentru-a lor păcate grele, ³³ însă nu le voi retrage bunătatea Mea cea bună, căci a Mea credincioșie n-o voi face de minciună. [V13] ³⁴ Și nu-Mi voi călca vreodată ale Mele legăminte, neschimbat pe veci rămâne ce-am grăit mai înainte. ³⁵ Am jurat atunci odată pe sfințenia Mea mare, să mint oare Eu lui David? Să-l înșele Domnul, oare? [V14] ³⁶ Dăinui-i-va-n veci sămânța și-al lui scaun de domnie, înaintea Mea de-a pururi, ca și soarele-o să fie, ³⁷ și va dăinui-n vecie precum dăinuiește luna, și ca martorul din ceruri credincios întotdeauna. (oprire)