Nicolae Moldoveanu V1 C V2 C V3 C V4 C V5 C V6 C V7 C V8 C V9 C [V1] ¹ Ia aminte, Doamne, și m-ascultă iar căci nenorocit sunt și lipsit amar, ² sufletu-mi păzește, scapă-l de cei răi căci și eu sunt unul din iubiții Tăi. [C] Scapă-Ți, Doamne, robul Tău îndurerat căci se-ncrede-n Tine Doamne, ne-ncetat. [V2] ³ Ai de mine milă, Doamne, când Te chem căci întreagă ziua eu Te strig și gem. ⁴ Veselește sufletul robului Tău, căci la Tine, Doamne, eu mi-l-nalț mereu. [V3] ⁵ Căci ești bun Tu, Doamne, gata a ierta, milostiv spre-aceia care Te-or chema. ⁶ Pleacă-Ți, Doamne-urechea când Te rog mereu, cererea-mi ascultă și suspinul meu. [V4] ⁷ Eu Te chem în ziua de necaz cea grea, căci m-asculți cu milă și mă vei scăpa. Nimeni nu-i ca Tine între dumnezei, ⁸ și nimic asemeni, nu lucrează ei. [V5] ⁹ Toate-a lumii neamuri, care le-ai făcut, Ți-or da slavă, Doamne, Numelui temut, ¹⁰ căci doar Tu ești mare Cel ce faci minuni numai Tu ești Domnul, slava Tu aduni. [V6] Calea Tu mă-nvață și-o să umblu-n ea ¹¹ fă-mi de Tine s-aibă teamă inima. ¹² Și-o să-Ți cânt din toată inima mea eu, voi mări-al Tău Nume, Dumnezeul meu. [V7] ¹³ Căci nespus de mare și de bun îmi ești, din a morții-adâncuri viața-mi izbăvești. ¹⁴ Doamne niște trufași vin în contra mea, și asupritorii viața vor să-mi ia. [V8] ¹⁵ Dar Tu, Doamne, Tu ești mult îndurător, plin de bunătate, blând și răbdător. ¹⁶ Pleacă-Ți Tu privirea spre necazul meu, dă-mi putere, Doamne, scapă-Ți robul Tău. [V9] ¹⁷ Fă-un semn pentru mine, ca pe-ai mei vrăjmași când vedea-vor, Doamne, rușinați să-i lași. Căci Tu ești cu mine mă ajuți mereu, și mă mângâi Doamne, Dumnezeul meu...