Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 V4 V5 V6 V7 V8 V9 [V1] ¹ Nu tăcea, o, Doamne, nu Te odihni, Doamne, Dumnezeul nostru sfânt și mare, ² căci vrăjmașii iată iar prind a porni și-și înalță capul iarăși cu-ngâmfare. [V2] ³ Fac viclene planuri pe-ai Tăi a-i lovi și sfat contra celor ce-s în paza-Ți bună. ⁴ "Veniți dintre neamuri azi a-i nimici" - zic ei - "de Israel nici să se mai spună." [V3] ⁵ Se strâng toți c-un suflet și fac legământ ⁶ din cortul lui Edom și ismaeliții, Moabul și Hagar și mulți alții sunt ⁷ și toți filistenii și toți amoniții. [V4] ⁸ Asiria, și ea cu ei se uni și-ajută la fiii lui Lot îndeaproape... (oprire) ⁹ O, fă-i Tu să pată ce Madian păți, Sisera și Iabin, la Chison, la ape... [V5] ¹⁰ C-aceștia-n Endor au fost nimiciți și-ajunși ca gunoiul, ca lutul întruna ¹¹ pe-ai lor fă-i ca Oreb și Zeeb zdrobiți, pe toți domnii lor ca Zebah și Țalmuna... [V6] ¹² Căci ei zic: să punem noi mâna acum, pe-a Domnului case, pe țara Lui bună, ¹³ fă-i, Doamne, ca praful, vârtej de pe drum, ca paiul ce zboară luat de furtună... [V7] ¹⁴ Ca focul ce-aprinde și arde păduri, ca flacăra care toți munții-i aprinde, ¹⁵ tot astfel alungă-i cu-a vântului guri cu viforul groazei aleargă-i și-i prinde... [V8] ¹⁶ Le-acoperă fața de-ocări și rușini, ca astfel să caute, o, Doamne-al Tău Nume ¹⁷ să-i faci de ocară, să umble străini și plini de rușine să piară din lume. [V9] ¹⁸ Să știe cu toții că numai Tu, Cel al căruia Nume e Domnul Preasfântul, ești Cel Preaputernic în orișice fel, pe veci de vecie, cât ține pământul.