Nicolae Moldoveanu V1 C1 V2 C2 V3 C3 V4 C4 V5 C5 V6 C6 V7 C7 V8 C8 V9 C9 V10 C10 V11 C11 V12 C12 V13 C13 V14 C14 V15 C15 V16 C16 V17 C17 V18 C18 V19 C19 V20 C20 V21 C21 V22 C22 V23 C23 V24 C24 V25 C25 V26 C26 T [V1] ¹ Auzi poporul meu, ascultă învățăturile ce-ți spun, luați aminte toți la sfatul și la cuvântul meu cel bun. [C1] ² Eu gura mi-o deschid și-n pilde spun sfatul celor de demult, ³ ce-am auzit, ce știm și-aceea ce ne spuneau părinții mult. [V2] ⁴ Nu vom ascunde niciodată de-ai lor copii, ci vom vesti a-Domnului lucrări la neamul de oameni care va veni, [C2] Puterea Lui cea minunată, minunile ce le-a lucrat, ⁵ El pune-o mărturie-n Iacov și-o lege-n Israel a dat, [V3] Și la părinții noștri spus-a să-nvețe-n ea pe-ai lor copii, ⁶ s-o facă cunoscută celor ce vor veni, din fii în fii... [C3] ⁷ Ca toți câți vin, în veac să-și pună încrederea în Dumnezeu. A Lui lucrări să nu le uite și să păzească sfatul Său. [V4] ⁸ Să nu fie și ei asemeni, precum au fost părinții lor, un neam neascultător de Domnul și răzvrătit și cârtitor, [C4] Un neam ce n-are-un suflet tare ce neclintit să stea mereu, și-al cărui duh să fie sincer și credincios lui Dumnezeu. [V5] ⁹ Ai lui Efraim fii, cu arcuri trăgând, din lupte au fugit, ¹⁰ fiindcă legământul vieții, cu Domnul nu și l-au păzit, [C5] Și n-au voit să umble-ntocmai cum Legea Lui le poruncea, ¹¹ au dat uitării-a Lui lucrare și-a Lui minuni ce le făcea. [V6] ¹² În a părinților lor față minuni făcut-a El (în van) în a Egiptului țară și în câmpiile Țoan... [C6] ¹³ A despărțit în două marea și le-a deschis un drum prin ea, ca niște ziduri-nalte apa, a ridicat-o El, să stea. [V7] ¹⁴ Și i-a călăuzit pe cale El ziua într-un stâlp de nor, și noaptea-ntreagă cu-o lumină a unui foc strălucitor. [C7] ¹⁵ A despicat stânca-n pustie și astfel El le-a dat să bea, ca niște valuri, ape multe, să-i potolească, revărsa. [V8] ¹⁶ Din stâncă El le-a dat izvoare și apă multă, unde nu-i, ¹⁷ dar ei n-au încetat păcatul și răzvrătirea-n contra Lui. [C8] ¹⁸ Inimile lor stricate pe Dumnezeu Îl ispiteau, având mâncare după pofta cea rea ce-n inimă opreau. [V9] ¹⁹ În contra Domnului vorbit-au zicându-și: "Oare va putea să pună Dumnezeu o masă, aicea în pustia grea?" [C9] ²⁰ Da, iată, El lovit-a stânca și ape s-au vărsat pârâu, dar va putea El să dea pâine și carne la poporul Său? [V10] ²¹ Le-a auzit cârtirea, Domnul, și cu mânie mare El, ca focul S-a aprins în contra lui Iacov și lui Israel, [C10] ²² Fiindcă n-au crezut în Domnul și-n ajutoru-I minunat... ²³ Dar El la nori a dat poruncă și cerul El a descuiat. [V11] ²⁴ Și a plouat la ei cu mană și grâu din cer le-a dăruit, ²⁵ mâncat-au pâinea cea aleasă, pe săturate s-au hrănit. [C11] ²⁶ Apoi a pus să sufle vântul din răsărit și miazăzi ²⁷ și a plouat la ei cu păsări cât pulberea, spre-a se hrăni, [V12] ²⁸ Căzut-au păsări ca nisipul în jurul și-mprejurul lor, ²⁹ ei au mâncat pe săturate... li se-mplinise-aprinsul dor. [C12] ³⁰ Dar pofta nu și-au fost plinit-o, ³¹ când Dumnezeu S-a ridicat, lovind pe cei mai tari de moarte, și tineretul cel stricat... [V13] ³² Cu toate-acestea nu-ncetară cu răul care l-au făcut, de-a Domnului minuni nespuse s-au îndoit și n-au crezut, [C13] ³³ De-aceea ca pe o suflare El zilele le-a nimicit, și anilor le-a pus El capăt printr-un așa grozav sfârșit. [V14] ³⁴ Atunci când îi lovea de moarte, spre Dumnezeu ei se-ntorceau, ³⁵ că El li-e Stânca și scăparea, aminte atuncea-și aduceau... [C14] ³⁶ Dar vai, Îl înșelau cu gura și Îl mințeau cu-a lor cuvânt, ³⁷ căci n-aveau inima cu Domnul, se lepădau de legământ. [V15] ³⁸ Dar El, în mila Lui cea multă e iertător și îndurat nu nimicește, ci-Și oprește mânia Lui, îndelungat. [C15] ³⁹ Căci Și-a adus aminte, Domnul, că - bieții - numai carne sunt, și-ntr-o suflare care trece și nu mai vine, spre mormânt... [V16] ⁴⁰ De câte ori se răzvrătiră ei împotriva-I prin pustiu, de câte ori Îl mâniară pe Dumnezeul veșnic viu! ... [C16] ⁴¹ Da, nu-ncetau să-L ispitească pe Dumnezeu în orice fel, și nu-ncetau să-L întărâte pe Cel sfânt al lui Israel, [V17] ⁴² Nu-și aminteau de-a Lui putere, de brațul Lui cel uriaș, și nu-și mai aduceau aminte cum îi scăpase de vrăjmaș. [C17] ⁴³ De-a Lui minuni ce le făcuse El în Egipt și în Țoan: ⁴⁴ cum le făcuse-n sânge apa de se trudeau să bea, în van, [V18] ⁴⁵ Cum le-a trimis El muște rele, cu broaște cum i-a nimicit, ⁴⁶ cum le-a ros holdele omida, lăcusta cum i-a păgubit, [C18] ⁴⁷ Cum prăpăditu-le-a smochinii și viile cu piatră grea, ⁴⁸ cum pe-a lor vite și pe turme El grindină și foc lăsa, [V19] ⁴⁹ Cum El Și-a pus pe ei mânia, necaz și-urgii pe-ntregul loc, o droaie și-un noian de îngeri conducători de nenoroc, [C19] ⁵⁰ Cum slobod drum și-a dat mâniei și sufletul nu le-a scăpat, cum le-a dat pradă morții viața, cum pradă molimei i-a dat, [V20] ⁵¹ Cum în Egipt pe toți întâii născuți, cu moartea i-a lovit, cum a puterii pârgă-n corturi, lui Ham, deodat-a nimicit, [C20] ⁵² Cum i-a pornit pe-ai Săi ca turma și prin pustie i-a-ndrumat, ⁵³ cum fără griji i-a dus, cum marea pe-ai lor vrăjmași i-a înecat, [V21] ⁵⁴ Cum i-a adus cu-a Lui tărie înspre hotarul Lui sfințit, spre muntele pe care dreapta lui Dumnezeu l-a dobândit. [C21] ⁵⁵ Cum Domnu-a izgonit popoare din fața lor și țara, El a împărțit-o moștenire copiilor lui Israel... [V22] ⁵⁶ Dar ei au ispitit pe Domnul și-n contra Lui s-au răsculat, n-au ascultat de-a Lui poruncă, de Legea care El le-a dat. [C22] ⁵⁷ S-au depărtat de El nevrednici, ca neamul lor necredincios, ⁵⁸ L-au supărat prin necredință, prin idoli L-au făcut gelos... [V23] ⁵⁹ Le-a auzit pe toate Domnul, și-a urgisit pe Israel, ⁶⁰ lăsat-a cortul Lui din Silo și n-a mai locuit în el. [C23] ⁶¹ Și-a dat robiei pradă slava și cinstea-I la vrăjmaș și-a dat, ⁶² poporul și l-a dat la moarte, pe moștenirea-I mâniat. [V24] ⁶³ I-a ars pe toți cei tineri focul, fecioarele s-au stins de-ocări și n-au mai fost sărbătorite cu-a nunții vesele cântări, [C24] ⁶⁴ Preoții săi uciși căzură și văduvele n-au bocit... ⁶⁵ Atuncea Domnul cel puternic, ca un viteaz din somn trezit [V25] ⁶⁶ A nimicit pe-ai Lui potrivnici care-au fugit înspăimântați, acoperiți pe veci de-ocară, pe totdeauna rușinați... [C25] ⁶⁷ Dar lepădat-a pe-ai lui Iosif, pe Efraim l-a părăsit, ⁶⁸ și a ales pe ai lui Iuda, Sionul muntele iubit. [V26] ⁶⁹ Acolo Și-a zidit locașul cât ceru-nalt și minunat, și tare ca pământul care pe veci El l-a întemeiat. [C26] ⁷⁰ El Și-a ales pe-al Său rob David, de lângă turmă l-a ales, ⁷¹ și la poporul Lui, să-l pască pe Israel El l-a trimes... [T] ⁷² /: Și David a iubit poporul, cu suflet bun l-a cârmuit, cu pricepute mâini întruna și gând curat l-a sfătuit... :/