Nicolae Moldoveanu V1 C1 V2 C2 V3 C3 [V1] ⁴ Tu-mi ții pleoapele deschise și de mult ce mă frământ, nu pot spune nici o vorbă, nu rostesc nici un cuvânt. [C1] ⁵ Mă gândesc la alte zile și la anii de demult. ⁶ Toate cânturile mele stau în noapte și le-ascult. [V2] În a inimii străfunduri cugetul mi-l adâncesc, și cu duhu-n frământare stau pe gânduri și grăiesc. [C2] ⁷ Lepăda-va oare, Domnul, până-n veacul cel de-apoi și nu va mai fi El, oare, binevoitor cu noi? [V3] ⁸ Isprăvitu-I-s-a, oare, bunătatea și-al Său dar, I s-a dus făgăduința făr-să mai întoarcă iar? [C3] ⁹ A uitat să se îndure, oare, Dumnezeu de noi, în mânia-I și-a tras, oare, Domnul, mila înapoi? ... (oprire)