Nicolae Moldoveanu V1 C1 V2 C2 V3 C3 V4 C4 V5 C5 V6 C6 V7 C7 [V1] ¹ 'Nălțați lui Dumnezeu-nălțați strigări de bucurie, ² a Numelui Său slavă toți cântați cu vrednicie! [C1] ³ Ziceți-I Lui: Ce mari Îți sunt lucrările și pașii, pentru-a-Tale mari puteri Te lingușesc vrăjmașii. [V2] ⁴ Pământul Ți se-nchină tot 'naintea Ta și cântă, Îți cântă Numele Tău sfânt și cinstea Ta cea sfântă! (oprire) [C2] ⁵ Veniți, priviți a Lui lucrări, o, cât de-nfricoșate, când peste neamuri pe pământ lucrarea Lui s-abate! [V3] ⁶ El marea, în pământ uscat a prefăcut odată, și râul l-a trecut pe jos mulțimea bucurată. [C3] ⁷ Puternic El, Stăpân pe veci, și ochii slavei Sale privesc spre neamuri ca cei răi spre El să nu se scoale! [V4] ⁸ Popoare, binecuvântați pe Domnul nostru mare, și faceți să răsune-n veci a slavei Lui cântare! [C4] ⁹ El sufletul ni l-a păstrat cu viață prin pustie, n-a-ngăduit să clătinăm piciorul de slăbie. [V5] ¹⁰ Căci, Dumnezeule, ne-ai pus pe noi la încercare, și ne-ai trecut ca pe argint prin focul din cuptoare. [C5] ¹¹ Ne-ai dus în lanț, apoi ne-ai pus pe coapse-o grea povară, ¹² pe capetele noastre, mulți lăsași de-ncălecară! [V6] Prin foc, prin flăcări am trecut, prin râuri și prin ape, dar Tu ne-ai scos, ne-ai dat belșug, și-ai fost cu noi aproape. [C6] ¹³ De-aceea jertfe-n casa Ta voi duce-n bucurie, și juruințele ce-am spus plini-mi-le-voi Ție! [V7] ¹⁴ Acele juruinți ce-au fost de gura mea rostite, când mă găseam în strâmtorări și-n zile chinuite. [C7] ¹⁵ Îți voi aduce grase oi ca jertfe de-arderi sfinte, berbeci aleși și oi și țapi... de-aducere aminte!