Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 V4 [V1] ⁶ Se-ntorc în orice seară, urlând ca niște câini, și dau ocol cetății, să cadă pradă-n mâini, ⁷ din gura lor ies rele țâșnind nelegiuit, pe buza lor sunt săbii, zic: "Cine-a auzit?" [V2] ⁸ Dar Tu de ei râzi, Doamne, de neamuri îți bați joc, ⁹ oricât le-ar fi puterea, eu, Doamne-n orice loc în Tine am nădejdea, Tu-mi ești scăparea mea, ¹⁰ 'nainte-mi iese Domnul, în bunătatea Sa! [V3] Da, Domnul mi-mplinește dorința ce-o nutresc, în sufletul meu față de câți mă prigonesc! ¹¹ Nu-i omorî, păstrează-i, să știe neamul tot, ci fă-i pribegi, doboară-i, o, Doamne Savaot! ... [V4] ¹² În gura lor păcat e la orișice cuvânt, mândria lor să-i piardă, căci bleastămă și mint! ¹³ Mânia Ta să-i piardă, în veac a nu mai fi, să știe că pe Iacov, întreg, Tu-l vei domni. (oprire)