Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 V4 V5 V6 V7 [V1] ¹ Ai milă, Doamne, ai de mine milă că-n Tine crede sufletu-mi supus, și sub aripa Ta îmi caut scăparea, pân-ce nenorocirea s-o fi dus. [V2] ² Eu strig spre Domnul Cel din înălțime, Cel care pentru mine va lucra, ³ și El, din cer trimite-mi-va scăparea, chiar când cel rău ocări mi-ar arunca! (oprire) [V3] Da, Domnu-mi va trimite bunătatea și-a Lui credincioșie-n orice loc. ⁴ Mi-e sufletul ca între niște fiare ca niște oameni care varsă foc. [V4] ⁵ Dar Tu Te-nalță peste ceruri, Doamne, pe tot pământu-ntinde-Ți slava Ta! ⁶ Ei mi-ntinseseră un laț în cale, și sufletul mi se încovoia. [V5] Mi-au fost săpat o groapă înainte, dar au căzut curând tot ei în ea... ⁷ Mi-e tare inima, o, Doamne, tare din harfă și-alăută-Ți voi cânta. [V6] ⁸ Treziți-vă voi suflete și harfă în zori de zi mă voi scula să cânt, ⁹ Te voi slăvi printre popoare, Doamne, Te voi cânta-ntre neamuri pe pământ! [V7] ¹⁰ Căci bunătatea-Ți pân-la cer ajunge, și pân-la nori credincioșia Ta, ¹¹ înalță-Te Tu peste ceruri, Doamne, pe tot pământul slava Ta va sta.