Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 V4 V5 V6 [V1] ⁹ Dar Tu, Doamne, Tu ne lepezi și ne-acoperi de rușine, nu mai ieși cu oastea noastră, ¹⁰ lași vrăjmașul să ne-alunge... Cei ce ne urăsc ridică prada de la noi luată, căci fugim, bătuți, din luptă și potrivnicul ne-ajunge. [V2] ¹¹ Ne dai ca pe oi vândute și ne-mprăștii prin popoare, ¹² vinzi pe-ai Tăi ca pe nimica și nu le dai prețuire, ¹³ ne faci de ocara celor ce pe noi ne înconjoară, ¹⁴ de pomină printre neamuri, pricini de nedumerire. [V3] ¹⁵ Totdeauna-mi văd ocara și rușinea-mi umple fața, ¹⁶ când aud și văd vrăjmașii că-și bat joc așa de mine. ¹⁷ Toate-acestea ni se-ntâmplă făr-să Te fi-uitat vreodată, făr-să fi călcat vreodată legămintele cu Tine... [V4] ¹⁸ Da, nici inima, nici pașii nu ne-am smuls de pe-a Ta cale, ¹⁹ ca să ne zdrobești în locuri cu șacali și-n văi de moarte. ²⁰ Dac-am fi uitat de Domnul și ne-am fi-nchinat la altul, ²¹ n-ar ști Dumnezeu aceasta, El ce inima o-mparte? [V5] ²² Dar din pricina Ta suntem înjunghiați în orice vreme, și suntem priviți ca niște oi sortite la tăiere, ²³ scoală-Te, de ce dormi, Doamne, nu ne lepăda-n vecie, ²⁴ pentru ce Ți-ascunzi Tu fața, și-uiți de marea-ne durere? [V6] ²⁵ Doborât e-al nostru suflet în țărână și mâhnire, trupul nostru zace-n tină apăsat de-ndurerare, ²⁶ scoală și ne-ajută, Doamne, cu-a Ta mare bunătate, scoală și ne izbăvește cu puterea Ta cea mare!