Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 V4 V5 V6 V7 V8 V9 V10 V11 V12 V13 V14 V15 [V1] ¹ Cum dorește-un cerb izvorul limpede de ape /: așa Te doresc eu, Doamne, să Te am aproape. :/ [V2] ² Sufletul meu după Tine, Doamne însetează, /: oare când a mea privire Fața o să-Ți vază. :/ [V3] ³ Mă hrănesc și zi și noapte numai cu suspine, /: când îmi spun toți: "Iată, nu e Dumnezeu cu tine." :/ [V4] ⁴ Mi-amintesc... și-mi vărs tot focul inimii zdrobite, /: cum mergeam odată-n fruntea de mulțimi iubite... :/ [V5] când mergeam spre Casa-Ți sfântă, vesel și-n cântare, /: mă urmau mulțimi în albă zi de sărbătoare. :/ [V6] ⁵ Suflete, de ce-mi gemi iarăși în mâhnire-amară? /: Ai în Dumnezeu nădejde; lăuda-L-vei iară. :/ [V7] El va fi pe totdeauna sfânta-mi mântuire, /: Dumnezeul meu puternic, mare izbăvire. :/ [V8] ⁶ E mâhnit adânc o, Doamne, sufletul în mine, /: de aceea-n locuri grele mă gândesc la Tine. :/ [V9] ⁷ Un val cheam-alt val, cu vuiet de căderi de ape, /: valuri și talazuri, Doamne, vin ca să mă-ngroape... :/ [V10] ⁸ Ziua, Domnu-mi dă-ndurarea-I, noaptea-I dăm cântare, /: înălțăm o rugăciune Domnului meu mare. :/ [V11] ⁹ De aceea zic eu: Doamne, Stânca vieții mele, /: pentru ce mă uiți în lupta valurilor grele, :/ [V12] de ce trebuie să umblu plin de întristare, /: sub puterea cea vrăjmașă grea și-apăsătoare? :/ [V13] ¹⁰ Parcă oasele-mi se sfarmă, când mă râd vrăjmașii, /: "Unde ți-este Dumnezeul?" și bârfesc trufașii! :/ [V14] ¹¹ Pentru ce suspini în mine suflete sărmane, /: de ce te mâhnești și gemi tu, suflet plin de rane? :/ [V15] Ai în Dumnezeu nădejde căci cânta-L-vei iară, /: El mi-e mântuirea, Domnul, sfânta mea comoară... :/