Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 V4 V5 V6 V7 V8 V9 [V1] ¹ Mi-am fost pus nădejdea-n Domnul și El s-a plecat spre mine, ² m-a scăpat din groapa morții și din fundu-adânc de tină, cu picioarele pe-o stâncă m-a-ntărit dintre ruine, ³ și mi-a pus în glas cântare nouă, pentru-a Lui lumină. [V2] Mulți văzând acestea, Doamne, s-au temut crezând în Tine. ⁴ Fericit e-acel ce-n Domnul toată-ncrederea și-o pune, ce de mincinoși și trufași cât mai depărtat se ține, către ei să nu se-ndrepte și cu ei să nu se-adune. [V3] ⁵ Cât de multe-s pentru mine, Doamne, planurile Tale, nimenea nu se mai poate Doamne-asemăna cu Tine, aș dori s-o spun aceasta, să le trâmbițez pe cale, însă numărul lor este mult prea mare pentru mine. [V4] ⁶ Tu nu ceri și nici vrei jertfe, nu vrei daruri de mâncare, ci-ai străpuns a mea ureche - semnul Tău de mărturie, atunci zis-am: iată Doamne, Dumnezeul meu cel Mare, vin, că-n sulul Cărții Sfinte, despre mine Doamne, scrie. [V5] ⁸ Voia Ta vreau a o face căci mi-n suflet sfânta-Ți Lege, ⁹ vreau să spun de mila-Ți multă la mulțimile-adunate, Tu știi lucru-acesta, Doamne, limba mea să se dezlege ¹⁰ căci nu țin în al meu suflet, ci spun marea-Ți bunătate. [V6] Spun la toți de mântuirea și-adevărul Tău, Stăpâne, și n-ascund nici bunătatea, nici a Ta credincioșie. ¹¹ Tu nu-mi vei opri-n viață mila Ta ce-n veci rămâne a Ta bunătate Doamne, pază pururi o să-mi fie. [V7] ¹² Rele multe mă-mpresoară, și pedepsele m-apasă nu mai poate să le rabde, Doamne, inima mea slabă sunt mai multe decât perii capului și nu mă lasă, ¹³ Doamne, scapă-mă, o, Doamne, vino-n ajutor degrabă. [V8] ¹⁴ Rușinați să fugă cei ce vor să-mi ia a mea viață, înapoi să dea vrăjmașii să roșească de rușine, ¹⁵ să-nlemnească de ocară cei ce-acuma-mi râd în față, ¹⁶ să se bucure aceia care Te iubesc pe Tine, [V9] cei ce caută mântuirea ne-ncetat de-acum să spună: lăudat să fie Domnul, stânca mea de mântuire! ¹⁷ Sunt sărac eu, însă, Domnul, mi-este bun ca mama bună, Doamne, Tu-mi ești ajutorul, vino fără zăbovire...