Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 V4 V5 V6 V7 V8 V9 V10 V11 V12 V13 V14 V15 V16 [V1] ¹ Nu te mânia pe cei răi, nu privi la ei cu jind, ² c-ai să-i vezi cosiți ca iarba, ca verdeața vestejind. ³ Crede-n Domnul, fă ce-i bine, umblă credincios oricând ⁴ El să-ți fie desfătarea și-ți va da tot ce-ai în gând. [V2] ⁵ Lui tu soarta-ncredințează-ți, crede-n El, El va lucra, ⁶ El va face să-ți străluce dreptul ca lumina Sa. ⁷ Taci-naintea Lui și-așteaptă, cu nădejde stai smerit, nu te mânia pe cel rău când în rău a izbutit. [V3] ⁸ Părăsește și iuțimea și mânii și supărări, căci acestea-ți vor aduce numai rele și-ntristări. ⁹ Fiindcă toți cei răi, de Domnul, vor fi sigur nimiciți dar câți cred Întrânsul, țara moșteni-vor fericiți. [V4] ¹⁰ Încă mai puțină vreme și nu va mai fi cel rău, vei privi să-l vezi... zadarnic, nu va mai fi-n locul său; ¹¹ cei blânzi moșteni-vor țara dată-n binecuvântări, vor avea belșug de pace, bucurie și-ndurări. [V5] ¹² Cel rău face planuri contra celuia neprihănit, și-mpotriva lui scrâșnește dinții, cel nelegiuit. ¹³ Însă Domnul stă și râde de cei răi și de-al lor gând, căci El vede că le vine și-a lor zi curând, curând. [V6] ¹⁴ Cei răi săbii scot și arcuri, să-l doboare pe sărac pe neprihăniți să-i junghie și pe cei ce bine fac; ¹⁵ însă sabia lor intră tot în inimile lor, arcurile lor se sfarmă și-n țărână se cobor. [V7] ¹⁶ Mult mai mult face puținul celuia cu gând curat, ca belșugul mare-al celor răi, cu silă adunat. ¹⁷ Brațul celor ce fac răul în curând va fi zdrobit dar cel fără de prihană, va fi pururi sprijinit. [V8] ¹⁸ Domnul știe toată viața celor care sunt cinstiți, moștenirea lor va ține pe toți vecii nesfârșiți. ¹⁹ Ei în zi nenorocită, de rușine nu-s lăsați vor ajunge-n vremi de foame, dar din toate sunt scăpați. [V9] ²⁰ Dar cei răi pier, pier ca fumul și ca iarba din pășuni ²¹ cel rău ia-mprumut și nu dă, dar cu milă dau cei buni. ²² Cei milostiviți de Domnul țara o vor stăpâni, dar cei blestemați de dânsul nimiciți se vor sfârși. [V10] ²³ Domnul întărește omul când îi place calea lui, ²⁴ de se-ntâmplă ca să cadă, doborât de moarte, nu-i. ²⁵ Am fost tânăr și-acum iată sunt bătrân... cât am trăit încă n-am văzut pe omul fără vină părăsit. [V11] Nici pe-urmașii lui cerșindu-și pâinea lor îndurerați, ²⁶ căci el dă milos, și-urmașii lui sunt binecuvântați. ²⁷ Fugi de rău, fă ce e bine și pe veci vei dăinui, ²⁸ căci, iubind dreptatea, Domnul pe-ai Lui nu-i va părăsi. [V12] Ne-ncetat cei buni, sub paza Domnului vor fi păstrați, dar cei răi, cu-a lor sămânța nimiciți vor fi și-uitați; ²⁹ cei buni stăpâni-vor țara și vor sta pe veci în ea ³⁰ ei vestesc înțelepciunea și dreptatea pururea. [V13] ³¹ Legea Domnului i-e-n suflet celui bun - și-i neclintit, ³² cel rău caută să-l omoare, ne-ncetat stă la pândit. ³³ Dar în mâinile lui rele cel bun nu e părăsit, când va fi la judecată n-o să fie osândit. [V14] ³⁴ Tu nădăjduiește-n Domnul și păzește calea Lui, că-ai să fii-nălțat în țară, pe cei răi ai să-i răpui. ³⁵ L-am văzut pe cel rău, tare, ca și-un verde pom părea, ³⁶ dar când am trecut în urmă, era smuls, nu mai era. [V15] ³⁷ Uită-te la omul care este fără vicleșug, el de pace are parte și de fii și de belșug. ³⁸ Dar cei răzvrătiți, cu toții, până-n veci sunt nimiciți, și sămânța lor, urmașii, au să fie prăpădiți. [V16] ³⁹ Izbăvire-aduce Domnul celor ce-s pe placul Său El le este-Ocrotitorul la necaz, când sunt și-n greu. ⁴⁰ El i-ajută totdeauna, de cei răi îi va scăpa pentru că se-ncred Întrânsul și-n credincioșia Sa.