Nicolae Moldoveanu V1 C1 V2 C2 V3 C3 V4 C4 V5 C5 V6 C6 [V1] Partea I ¹ Nelegiuirea celui rău a zis inimii mele că frică n-au de Dumnezeu privirile lui rele. [C1] ² Se măgulește singur el ca să-și desăvârșească fărădelegea-i de mișel și ura să-și plinească. [V2] ³ A gurii lui cuvinte sunt minciună și-nșelare nu vrea să facă pe pământ ce-i bine-n cumpătare. [C2] ⁴ În așternutul lui la rău de-a pururi se gândește nu-i binele pe drumul său și răul nu-l urăște. [V3] Partea a II-a ⁵ O, Doamne, bunătatea Ta e până-n cer de mare, și pân-la nori se va 'nălța credincioșia-Ți tare. [C3] ⁶ Dreptatea Ta-i ca munți de stânci înalți cu vârfu-n zare, și-a Tale judecăți adânci ca fundu-adânc de mare. [V4] ⁷ Ce scumpă-i bunătatea Ta, căci sub a Tale-aripe noi adăpost putem afla în orice grele clipe. [C4] ⁸ Noi, din al casei Tale-avut avem toți săturare și din șuvoiul Tău plăcut ne-adăpi cu-mbelșugare. [V5] ⁹ Că-n veci la Tine, Doamne-avem izvoarele vieții și prin lumina Ta vedem lumina dimineții. [C5] ¹⁰ Fii ne-ncetat tot bun cu-acei ce Te cunosc pe Tine, dreptatea-ntindeți peste cei cu inime senine. [V6] Partea a III-a ¹¹ Piciorul celor încrezuți în veac să nu m-ajungă să nu m-alunge cei pierduți cu mâna lor cea lungă. [C6] ¹² Acei ce fărdelegea fac au și-nceput să piară sunt răsturnați, cad toți și-n veac nu se mai scoală iară...