Nicolae Moldoveanu V1 C1 V2 C2 V3 C3 V4 C4 V5 C5 V6 C6 V7 C7 V8 C8 V9 C9 V10 C10 V11 C11 V12 C12 [V1] ¹ Apără-mă Tu, o, Doamne, de vrăjmașii mei cu bine și Te luptă Tu cu-aceia ce se războiesc cu mine; [C1] ² Ia-Ți Tu pavăza și scutul și Te scoală și m-ajută ³ scoate-Ți sulița-mpotriva celor ce mă persecută. [V2] Zi-mi Tu inimii: Eu fi-voi mântuirea ta în viață. ⁴ Rușinați și-nfrânți să fie cei ce-mi sunt dușmani pe față. [C2] ⁵ Ca pe pleava ce-o ia vântul să-i alunge sfinții îngeri, ⁶ drumul lor să fie-n beznă, cu alunecuș și plângeri. [V3] ⁷ Căci ei lațul mi-ntind mie fără pricină, pe-o groapă care, fără nici o vină, să-mi ia viața, ei mi-o sapă. [C3] ⁸ Să-i alunge, să-i ajungă prăpădul pe neașteptate și să piară-n lațul care l-au întins cu răutate. [V4] ⁹ Atunci sufletu-mi în Domnul va cânta de fericire, ¹⁰ toate oasele-mi vor zice: Plin ești, Doamne, de mărire! [C4] Cine poate-așa ca Tine pe-un nenorocit să-l scape, de-acel tare care-l fură și-l apasă să-l îngroape? [V5] ¹¹ Niște martori ai minciunii mă întreabă ce n-am știre, ¹² mi-ntorc răul pentru bine, sufletul mi-e-n pustiire. [C5] ¹³ Și eu, când erau ei bolnavi mă-mbrăcam în sac și-n rugă, mă smeream cu post și umil plecam capul ca o slugă. [V6] ¹⁴ Umblam plin de-ndurerare, ca de-un prieten, ca de-un frate, plecam capul ca de jalea unei mame-ndurerate. [C6] ¹⁵ Dar când eu mă clatin astăzi, ei se strâng de bucurie, făr-să știu să mă hulească, ne-ncetat să mă sfâșie. [V7] ¹⁶ Scrâșnesc dinții împotriva-mi fac în contră-mi adunare cu cei răi, cu toate-acele secături ocărâtoare. [C7] ¹⁷ Doamne, până când privi-vei, Doamne, scapă-mă din toate ¹⁸ și Te voi slăvi de-a pururi la mulțimile-adunate! [V8] ¹⁹ Nu se bucure de mine cei ce-mi poartă ură mie, nici cu ochii-și facă semne, căci nedrept au dușmănie. [C8] ²⁰ Căci ei nu vorbesc de pace, ci urzesc cu-nșelăciune împotriva celor care liniștiți fac cele bune... [V9] ²¹ Își deschid gura cea largă contra mea și zic cu ură: "Ochii noștri azi, dorința împlinită și-o văzură... " [C9] ²² Tu-i vezi, nu tăcea, o, Doamne, nu Te depărta de mine, ²³ scoală-Te să-mi faci dreptate și-apărat să fiu de Tine. [V10] ²⁴ Judecă-mă cu dreptate, Dumnezeul meu cel mare, ca să nu se veselească cei răi de a mea-ntristare. [C10] ²⁵ Să nu zică-n a lor inimi: l-a-nghițit a noastră gură, ²⁶ ci-nfruntați să fie-aceia ce se bucură cu ură, [V11] de a mea nenorocire și se-nalță peste mine... Să se-mbrace cu ocară și cu-o veșnică rușine. [C11] ²⁷ Dar acei ce au plăcere de-a mea nevinovăție să se bucure de-a pururi cu cântări de veselie, [V12] și slăvit să fie Domnul, totdeauna toți să zică. El vrea robului Său pace și-l păzește fără frică. [C12] ²⁸ Și-atunci limba mea, dreptatea Ta o va slăvi Preabune, toate zilele vieții numai slava Ta voi spune...