Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 V4 V5 V6 V7 [V1] ¹ Bucurați-vă în Domnul, voi toți cei fără de vină, căci vă șade bine cântul de mărire și lumină. ² Lăudați pe Domnu-n harfe și-L slăviți din alăute ³ să răsune-n glas și-n coarde cânturi noi, necunoscute. [V2] ⁴ Căci Cuvântul Lui e veșnic adevăr și bucurie, și lucrarea-I se-mplinește pururi cu credincioșie. ⁵ El iubește-n veac dreptatea și cinstita judecată, bunătatea Lui cuprinde tot pământul, lumea toată. [V3] ⁶ Cerurile-au fost făcute prin Cuvântul Lui cel mare și oștirea lor întreagă prin a gurii Lui suflare. ⁷ El a mării ape-adună și adâncul lor îl ține. ⁸ Tot pământul să se teamă, tremurând să I se-nchine. [V4] ⁹ Căci ce zice El se face, ce grăiește ia ființă, ¹⁰ El răstoarnă sfat de neamuri și-a popoarelor știință. ¹¹ Dar al Său sfat ține veșnic, planul Lui din țară-n țară, ¹² fericit poporul care și-l alege El comoară. [V5] ¹³ Domnul caută din 'nălțimea cerurilor Lui senine, ¹⁴ din locașul Lui El vede pe toți fiii lumii bine. ¹⁵ El la toți câți sunt pe lume inima le-o întocmește, și-a lor fapte totdeauna, toate El le urmărește. [V6] ¹⁶ Nu mărimea oștii scapă pe-mpărat de nimicire nici puternicia nu e la viteaz o izbăvire; ¹⁷ calul nu dă biruința, vlaga lui nu izbăvește. ¹⁸ Peste cei ce cred în Domnul, ochiul Domnului privește, [V7] ¹⁹ Ca să-i scape de la moarte și să-i țină cu viață. ²⁰ Noi nădăjduim în Domnul, scutul nostru-i sfânta-I Față. ²¹ Da, a-noastre inimi află bucurie-n al Său Nume. ²² Doamne, fie-Ți îndurarea peste noi, ai Tăi, prin lume.