Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 V4 V5 V6 V7 V8 V9 V10 V11 V12 [V1] ¹ O, Doamne-n Tine eu mă-ncred, să nu fiu de rușine, mă scapă Tu-n dreptatea Ta și nu uita de mine ² ascultă-mă și-mi fii mereu o stâncă-ocrotitoare căci Tu ești cetățuia mea și stânca mea cea tare. [V2] ³ Mă vei povățui mereu pentru-al Tău mare Nume și-n veci mă vei călăuzi pe drumul Tău în lume. ⁴ O, scoate-mă din lațu-ntins de-ai mei vrăjmași în cale Tu ești Ocrotitorul meu, cu aripile Tale... [V3] ⁵ În mâna Ta-mi încredințez eu duhul pe dreptate Tu mă vei izbăvi pe veci, Stăpâne-adevărate ⁶ urăsc pe cei ce se lipesc de idolii din lume și-n Domnul eu mă-ncred mereu, în marele Său Nume. [V4] ⁷ O, fă-mă să mă-nveselesc de marea Ta-ndurare căci știi neliniștea ce-o am și vina mea cea mare. ⁸ Tu la vrăjmași n-o să mă dai, ci da-mi-vei largă cale ai milă, Doamne, când Te chem, căci sunt în greu și-n jale. [V5] ⁹ Mi-e sufletul și trupu-ntregi topite de-ntristare ¹⁰ mi se sfârșește viața-n plâns și anii-n suspinare puterile mi s-au sleit din cauza vinei mele a-mele oase putrezesc de chinurile grele. [V6] ¹¹ De-ocară-ajuns-am la vrăjmași și pentru prieteni groază toți fug de mine câți ajung pe uliți să mă vază. ¹² Uitat de inimi stau ca mort, ca vasul ce se sfarmă ¹³ pe mulți i-aud vorbind de rău, văd spaime-n jur și larmă. [V7] Când contra mea se sfătuiesc cu toții împreună când uneltesc în contra mea viața să-mi răpună. ¹⁴ Dar eu în Tine cred și zic, că Tu ești Domnul tare ¹⁵ și soarta mea e-n mâna Ta, mă scapă de-a lor gheare. [V8] ¹⁶ Fă să lumine Fața Ta de-a pururi peste mine și scapă-mă când eu Te chem, nu mă lăsa-n rușine ¹⁷ ci să rămână rușinați cei răi și fără minte să se pogoare muți și reci, ca morții în morminte. [V9] ¹⁸ Fă s-amuțească gura cea nedreaptă și vicleană care vorbește cu dispreț pe cel fără prihană. ¹⁹ O, cât de bun ești Tu cu-acei ce-n veci se tem de Tine, ce bunătate-arăți la cei ce-ncrederea-și vor ține. [V10] ²⁰ Tu-i vei scuti la Fața Ta de cel ce-i prigonește și-i vei ascunde-n cortul Tău de cel ce-i clevetește. ²¹ Slăvit să fie Domnu-n veci căci marea-I bunătate mi-a arătat-o minunat: sunt parcă-ntr-o cetate. [V11] ²² Eu în nechibzuință-am zis: sunt izgonit de Tine dar Tu-auzit-ai ruga mea și strigătu-n suspine. ²³ Iubiți pe Domnul toți ce câți El vă iubește, căci El iubește pe cei buni, pe mândri-i pedepsește. [V12] ²⁴ /: Fiți tari, vă-mbărbătați și fiți cu inima-ntărită toți cei ce-n Dumnezeu v-ați pus nădejdea neclintită! :/