Ilie Belciu V1 V2 V3 V4 V5 V6 V7 [V1] Eu n-am ştiut ce dulce-i Mângâierea, Ce-aduce alinare-n ceasul greu. Până-ntr-o zi când am simţit Puterea, Acelui ce mi-a dăruit vederea, Să-I pot vedea prezenţa-n jurul meu. [V2] Acum nu-L mai cunosc ca altădată, "Un Dumnezeu de om îndepărtat” Prin Harul Lui noi suntem " fiu şi Tată” Legaţi printr-o Iubire-adevărată, Ce viaţa jertfă-n locul meu Şi-a dat. [V3] Când rătăceam cuprins de disperare, Pe-un drum necunoscut îndepărtat, El m-a privit din cer cu îndurare, Şi m-a condus prin văi cu Mână tare, Spre drumul drept, frumos şi-adevărat. [V4] Mi-a fost aproape-n vremea când durerea, A ridicat un zid în jurul meu, De-aceea nu mă va opri tăcerea, Să spun cu drag la toţi despre Puterea, Acestui Sfânt şi Mare Dumnezeu! [V5] El e Iubirea sfântă, jertfitoare, Ce-n faţa Crucii grele n-a spus "Nu". Prin Harul fără margini încă are, Şi pentru tine milă şi-ndurare, Iubind la fel, Îl poţi vedea şi tu! [V6] Am alungat a necredinţei ceaţă, Şi-am rezidit al Dragostei altar, Căci L-am văzut de-atâtea ori în viaţă, Am stat cu El la masă faţă-n Faţă, Privind la pâinea ce mi-o dă în dar. [V7] Prin Har eu L-am văzut, acum ştiu bine! Pe Cel ce-I deopotrivă Leu şi Miel. Un Dumnezeu ce din splendori divine, Coboară zi de zi până la mine, De-aceea orice-ar fi, mă-ncred în El!