Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 V4 V5 V6 V7 V8 V9 V10 V11 V12 [V1] ¹ Dumnezeul meu, o, Doamne, pentru ce m-ai părăsit, pentru ce m-ai părăsit? Și de ce Te depărtezi Tu, făr-ca plânsul să-mi asculți? ² Ziua-ntreagă strig spre Tine și Tu nu m-ai auzit, strig și noaptea, și n-am pace de vrăjmașii mei cei mulți, de vrăjmașii mei cei mulți... [V2] ³ Totuși Tu ești Cel Sfânt, Doamne, Tu în slavă locuiești, Tu în slavă locuiești. ⁴ Toți părinții noștri-n Tine se-ncredeau și-i izbăveai. ⁵ Când strigau spre Tine, Doamne, îi scăpai, căci mare ești, când se încredeau în Tine, de rușine nu-i lăsai, de rușine nu-i lăsai... [V3] ⁶ Dar eu nu sunt om ci vierme de ocară și dispreț, tuturora de dispteț. ⁷ Toți cei ce mă văd, de mine își bat joc, clătesc din cap, ⁸ și zic: s-a-ncrezut în Domnul, de-ar avea la Domnul preț, mântuire să-i dea Domnul de-acei care groapa-i sap, de la cei ce groapa-i sap. [V4] ⁹ Tu m-ai scos din sânul mamei, și m-ai pus la adăpost, de-orice griji la adăpost. ¹⁰ Sunt de mic sub sfânta-Ți pază, de-atunci Tu-mi ești Dumnezeu, ¹¹ nu Te depărta de mine, c-ajutor mereu mi-ai fost, căci s-apropie necazul și nu-i nime-n jurul meu, nime-n ajutorul meu. [V5] ¹² O mulțime mă-mpresoară, tauri mulți mă înconjor, niște tauri mă-nconjor. ¹³ Cască gurile-mpotriva-mi ca și leu-nfuriat, ¹⁴ sunt ca apa ce se scurge, toate oasele mă dor, mi-este inima ca ceara, se topește necurmat, se topește necurmat! [V6] ¹⁵ Mă usuc ca lutul vara, limba-n gura-mi s-a lipit, s-a uscat și s-a lipit, m-ai adus în țărna morții, ¹⁶ sunt de câini înconjurat, mă-nconjor nelegiuiții, m-au străpuns, m-au pironit și în mâini și în picioare... ¹⁷ Oasele mi-au numărat, mi se văd la numărat, [V7] ci pândesc, privesc la mine, ¹⁸ mi-mpart hainele-ntre ei... mi-mpart hainele-ntre ei, și trag sorți pe-a mea cămașă, care să mi-o ia întâi. ¹⁹ Dar, Tu Doamne, fii cu mine, sub tăria-Ți să mă iei, vin degrabă și mi-ajută și cu mine să rămâi, o rămâi, rămâi, rămâi! ... [V8] ²⁰ Scapă-mi sufletu-mi din săbii și viața de câini răi, de-acești câini turbați și răi. ²¹ Scapă-mă din corn de bivoli și din gură de la lei. ²² Căci puterea Ta voi spune-o adunării printre-ai Tăi, și vesti-voi al Tău Nume pururea-ntre frații mei, Doamne, printre frații mei! [V9] ²³ Cei ce-aveți de Domnul frică, lăudați-L și-L slăviți, lăudați-L și-L slăviți! ... Voi sămânța lui Israel și-a lui Iacov, pe vecii! ²⁴ Căci El nu disprețuiește nicicând pe nenorociți, nu se-ascunde, ci le-ascultă strigătele lor pustii, când sunt singuri și pustii. [V10] ²⁵ În mulțimea adunării, Tu vei fi cântarea mea, Doamne, Tu cântarea mea, și-mplini-mi-voi juruința printre cei ce Te-or iubi, ²⁶ cei săraci de-ajuns mânca-vor și cu toți s-or sătura. Câți pe Dumnezeu Îl caută veșnic se vor veseli, veșnic se vor veseli... [V11] ²⁷ Toate marginile lumii, cu aminte vor veni, către Domnul vor veni. A popoarelor familii vor cădea-naintea Ta. ²⁸ Căci a Lui e-mpărăția, peste tot va stăpâni. ²⁹ Toți cei mari din lumea-ntreagă înainte-I vor cădea, să se-nchine vor cădea... [V12] ³⁰ Și-o sămânță dintre oameni Lui Îi vor sluji cu dor, cu un sfânt și mare dor, și se va vorbi de Domnul tuturor câți vor mai fi. ³¹ Iar aceștia vesti-vor la un nesfârșit popor, la toți câți se vor mai naște despre El se va vorbi, despre El se va vorbi! ...