Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 V4 V5 V6 V7 [V1] ¹ Doamne Bun, ascultă-mi Doamne, pricina nevinovată, ia aminte la-al meu strigăt și curata-mi rugăciune, ² să se facă-a mea dreptate înainte-Ți arătată, și-ai Tăi ochi preasfinți să vadă neprihana mea, Preabune. [V2] ³ De mă-ncerci și zi și noapte, n-afli-n inimă minciună, căci ce-mi iese de pe buze mi-e și-n gânduri ca-n cuvinte ⁴ iar în legătura cu-alții, după-a Ta povață bună mă feresc de-asupritoarea cale-a celor fără minte. [V3] ⁵ Pașii mei, pe-a Ta cărare, stau mereu cu neclintire, ⁶ Ție-Ți strig s-asculți, o, Doamne, spre cuvântul meu Te-apleacă, ⁷ și arată-mi bunătatea-Ți, Tu, ce dai adăpostire celor asupriți când cei răi caută răul să le facă! [V4] ⁸ Mă păzește ca lumina ochilor, cu-a Tale-aripe ⁹ de vrăjmașii mei de moarte și de ura lor cea mare ¹⁰ că-a lor inimă e-nchisă, trufași sunt în orice clipă, ¹¹ mă-nconjor și stau la pândă, la pământ să mă doboare, [V5] ¹² parc-ar fi un leu ce-ntruna după pradă stă la pândă. ¹³ Scoală, Doamne, ieși spre cel rău îl doboară și mă scapă, scapă-mă de toți vrăjmașii și de-a urii lor osândă, cu-a Ta sabie-ascuțită, de-al lor sânge, Tu-i adapă. [V6] ¹⁴ Scapă-mă cu mâna-Ți, Doamne, de-acei oameni ce-azi în lume își iau partea-acum în viață de belșug și de-mbuibare, cărora le dai Tu, Doamne, bunătăți fără de nume, care-și satură urmașii din prisosul lor cel mare. [V7] ¹⁵ Dar eu, Doamne, în curata sfântă-mi nevinovăție voi vedea pe totdeauna Fața Ta cea strălucită, când mă voi trezi din noaptea ce-a trecut pe veșnicie mă voi sătura de chipul și de Fața Ta plăcută!