Nicolae Moldoveanu V1 C1 V2 C2 V3 C3 [V1] ¹ Păzește-mă, Doamne, că-n Tine mă-ncred. ² Eu zic către Domnul, aleasa-mi Iubire, Tu, Doamne, ești Stânca pe care eu șed, Tu, Doamne, ești singura mea fericire. [C1] ³ Toți sfinții din țară, poporul curat, sunt toată plăcerea ce-o am eu pe lume ⁴ când alții spre idoli și zei s-au plecat eu nu le-aduc jertfe și nu le pun nume. [V2] ⁵ Căci Domnul îmi este întregul avut, și-a mea moștenire, El sorții mi-ndreaptă, ⁶ comoară plăcută la sorț mi-a căzut, și-o scumpă-avuție pe mine m-așteaptă. [C2] ⁷ Eu laud pe Domnul, ce-n veci îmi dă sfat, chiar noaptea-mi dă-n suflet povața curată. ⁸ În ochi, eu, pe Domnul Îl am necurmat, când El mi-e de-a dreapta nu cad niciodată! [V3] ⁹ De-aceea sunt vesel și-n veci bucuros, în suflet mi-e cântec și-n trup liniștirea, ¹⁰ căci n-o să-mi lași duhul în noaptea de jos, și n-o să îngădui să văd putrezirea! [C3] ¹¹ Tu, Doamne-arăta-mi-vei a vieții cărări, că-n Fața Ta sfântă e-n veci bucurie, nespuse, slăvite și mari desfătări la dreapta Ta fi-vor pe veci de vecie! ...