Nicolae Moldoveanu V1 C1 V2 C2 V3 C3 V4 C4 V5 C5 V6 C6 [V1] ¹ De ce stai așa departe, Doamne-n vreme de necaz ² când cei slabi cad jertfe-n cursa celui rău și făr-obraz? [C1] ³ Se fălește cu batjocuri și cu pofta celui rău, ⁴ cel rău zice cu trufie că nu este Dumnezeu. [V2] ⁵ Treburile lui merg bine, el vorbește cu dispreț, pe-a Ta judecată, Doamne, el nu pune niciun preț. [C2] ⁶ Nu mă clatin - zice dânsul - sunt scutit de nenoroc, ⁷ plină-i gura lui de blestem și sub limbă poartă foc. [V3] ⁸ Stă la pândă lângă sate ucigând nevinovați ⁹ stă la pândă-ascuns ca leul să-i atragă-n al său laț. [C3] ¹⁰ Se îndoaie, se apleacă și săracii-n gheare-i cad, ¹¹ el își zice că nu vede Dumnezeu al lui păcat. [V4] ¹² Scoală, Doamne 'nalță-Ți mâna, nu-i uita pe-ai Tăi săraci, ¹³ de ce să hulească cel rău că Tu-i uiți și că Tu taci? [C4] ¹⁴ Dar Tu vezi, Tu știi durerea celui singur și sărman, în nădejdea Ta se lasă cel nenorocit și-orfan. [V5] ¹⁵ Doamne, Tu zdrobește-i brațul celui care face rău, pedepsește-i fărdelegea, pierde-l Tu din ochiul Tău! [C5] ¹⁶ Domnu-n veci împărăți-va, cei răi pier din țara Sa ¹⁷ Tu-auzi, Doamne, rugăciunea celor cu durere grea! [V6] Le dai inimii-ntărite și spre ei urechea-Ți pleci, ¹⁸ la orfanul care strigă, Doamne, fă-i dreptate-n veci! [C6] Și să-i faci dreptate celui asuprit și abătut ca să nu mai sufle groaza omul cel luat din lut.